News

Actul de deces se întocmeşte la S.P.C.L.E.P sau după caz, la primăria unităţii administrative-teritoriale în  a cărei rază s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul.
Declaraţia de deces, pentru situaţia în care cauza decesului este naturală, se face verbal, în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei, de către persoanele prevăzute de lege. În acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia.

Odată cu declaraţia de deces, se vor depune următoarele acte:
A. Certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului prevăzută la lit.C) şi D) fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;
B. Actul de identitate al decedatului;
C. Livretul militar( pentru persoanele supuse obligaţiilor militare) sau după caz, adeverinţa de recrutare a celui decedat;
D. Certificatul de naştere şi de căsătorie, după caz;
E. Fotocopia actului de identitate al declarantului;

♦ Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.
♦ În astfel de cazuri, înregistrarea se face pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.
♦ În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenele legale, întocmirea actului de deces se face  cu aprobarea parchetului şi declaraţie scrisă cu privire la motivele întârzierii.

Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătoreşti declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, la autoritatea administraţiei publice locale de la:
A. Locul de naştere al celui declarat mort;
B. Domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere a fost întocmit la autorităţile locale din străinătate;
C. Domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorească a morţii, în situaţia în care locul naşterii şi domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.

Înregistrarea naşterii se face la  S.P.C.L.E.P sau după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale, în a cărei rază s-a produs evenimentul.
În registrul de naşteri se înregistrează copilul născut viu şi copilul născut mort.

Termenul legal pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:
A. 15 zile  de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
B. 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
C. 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înlăuntrul termenului de 15 zile.
D. 30 de zile pentru copilul cu vârsta până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate / unități sanitare.

♦ Înregistrarea naşterii copilului se face pe baza declaraţiei verbale, prezentându-se următoarele documente:
— Certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
— Certificatul de naştere, actul de identitate al mamei şi  actul de identitate al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
— Certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi în fotocopie dacă sunt căsătoriţi.
♦ În cazul în care părinţii au nume de familie diferit, înregistrarea naşterii se face pe baza declaraţiei scrise, semnată de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie pe care îl va dobândi copilul.
♦ Când declaraţia a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute de lege, dar înăuntrul unui an de la data naşterii, înregistrarea naşterii se face cu aprobarea primarului, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României, dată pe declaraţia scrisă. În cuprinsul declaraţiei se va menţiona motivul întârzierii.
♦ Dacă declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, actul de naştere se întocmeşte în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile privind încuviinţarea înregistrării tardive, care trebuie să conţină toate datele necesare înregistrării.
♦ În situaţia în care unul dintre părinţi sa ambii sunt cetăţeni străini, sunt necesare următoarele documente:
— paşaportul părintelui cetăţean străin/părinţilor cetăţeni străini, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale UE, în original şi în fotocopie şi traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare numai în cazul cetăţenilor străini ale căror acte de identitate nu sunt emise într-o limbă de circulaţie internaţională sau nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin;
— certificatul de căsătorie al părinţilor copilului şi traducerea legalizată a acestuia, dacă părinţii sunt căsătoriţi; originalul certificatului şi traducerea acestuia vor fi apostilate sau supralegalizate după caz.

♦ În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare documentele menţionate mai sus, precum  şi  următoarele:
— certificatul de naştere al mamei şi actul de identitate al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de mamă;
— actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinţii copilului.

♦ În cazul în care căsătoria părinţilor  a fost  încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă/înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea /înscrierea în regim de urgenţă a certificatelor de stare civilă emise de autorităţile străine în registrele de stare civilă române; naşterea copilului se înregistrează după transcrierea /înscrierea căsătoriei părinţilor.

♦ În situaţia în care părinţii minorului au domicilii diferite părintele care declară nașterea va da o declarație cu privire la domiciliul copilului.

• Certificatul medical constatator al naşterii;
• Certificatul de naştere şi actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
• Certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi în fotocopie, dacă sunt căsătoriţi, în caz contrar copii certificate de naştere părinţi.
• Declaraţia scrisă a părinţilor referitoare la numele copilului, în situaţia în care aceştia sunt căsătoriţi dar poartă nume de familie diferite.
• Declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă sau la notarul public din care să rezulte şi numele de familie pe cre îl dobândeşte copilul, la care se anexează şi  consimţământul mamei; în cazul tatălui minor acesta este asistat de reprezentantul legal.
• În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini, sunt necesare documentele menţionate mai sus, precum şi următoarele:
– paşaportul  părintelui cetăţean străin/părinţilor cetăţeni străini;
– actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale UE, în original şi în fotocopie;
– traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare;
• Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii este de 15 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă, 3 zile de la data naşterii pentru copilul născut mort şi 24 de ore de la data decesului pentru copilul viu care a decedat înlăuntrul termenului de 15 zile.
– certificatul de căsătorie al părinţilor copilului şi traducerea legalizată a acestuia, dacă părinţii sunt căsătoriţi; originalul certificatului şi traducerea acestuia vor fi apostilate / supralegalizate.
– în situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare următoarele documente: certificat medical constatator al naşterii, certificat de naştere al mamei, actul de identitate al declarantului, actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinţii copilului, declaraţia de recunoaştere a copilului, dată de către tatăl minor dacă acesta face dovada discernământului la momentul recunoaşterii.
– când părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi prenumele copilului instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă.
– în cazul în care părinţii au domicilii diferite, aceştia dau declaraţie cu privire la domiciliul copilului, în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public.
– înregistrarea de către ofiţerii de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole şi a altora asemenea este interzisă pentru a nu afecta ordinea publică şi bunele moravuri ori interesele copilului.

• Potrivit art. 3 alin (1) lit.a şi b din Legea 119/1996 republicată, constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 150 lei următoarele fapte:
– deţinerea fără drept a certificatului de stare civilă aparţinând altei persoane;
– nedeclararea naşterii sau a decesului în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege;

DECLARAREA ŞI ÎNREGISTRAREA NAŞTERII NOU-NĂSCUTULUI

Persoanele obligate să declare nașterea sunt următoarele:
– oricare dintre părinți;
– medicul;
– persoanele care au fost de față la naștere;
– personalul desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea;
– oricare persoană care a luat cunoștință despre nașterea copilului;
(Art. 16 din legea 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă)

TERMENELE LEGALE ÎN CARE SE DECLARĂ ŞI SE ÎNREGISTREAZĂ NAŞTEREA NOU-NĂSCUTULUI

– 15 zile de la data nașterii, pentru copilul născut viu și aflat în viață;
– 3 zile de la data nașterii, pentru copilul născut mort;
– 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 15 zile;
– 30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mână în maternitate;

DOCUMENTELE NECESARE DECLARĂRII NAŞTERII

– certificatul medical constatator al nașterii (întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului);
– actul de identitate al mamei și/sau declarantului, dacă nașterea nu este declarată de mamă;
– certificatul de căsătorie al părinților copilului, în original și în fotocopie, dacă sunt căsătoriți, iar dacă aceștia poartă nume de familie diferit, declarație scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul;
– declarația de recunoaștere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în fața ofițerului de stare civilă care înregistrează nașterea sau la notarul public, din care să rezulte și numele de familie pe care îl dobândește copilul, la care se anexează consimțământul mamei; în cazul tatălui minor acesta este asistat de reprezentantul legal.
În situația în care unul dintre părinți sau ambii sunt cetățeni străini, sunt necesare documentele enumerate mai sus precum și următoarele:
– pașaportul părintelui cetățean străin/părinților cetățeni străini;
– actul de identitate pentru cetățenii statelor membre ale uniunii europene, în original și în fotocopie, și traducerea legalizată a filei care conține datele de identificare;
– certificatul de căsătorie al părinților copilului și traducerea legalizată a acestuia, dacă părinții sunt căsătoriți;
– originalul certificatului și traducerea acestuia vor fi apostilate/supralegalizate după caz.

ÎN SITUAŢIA ÎN CARE AMBII PĂRINŢI AU VÂRSTA SUB 14 ANI SUNT NECESARE URMĂTOARELE DOCUMENTE:

– certificat medical constatator al nașterii, declarația de recunoaștere a copilului, dată de către tatăl minor dacă acesta face dovada discernământului la momentul recunoașterii;
– certificatul de naștere al mamei și actul de identitate al declarantului, dacă declararea nașterii nu este făcută de mamă;
– actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinții copilului.

Potrivit Art. 63 alin (1) din Legea 119/1996 republicată cu privire la actele de stare civilă, constituie contravenții la regimul actelor de stare civilă și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 150 lei următoarele fapte:
– deținerea fără drept a certificatului de stare civilă aparținând altei persoane;
– nedeclararea nașterii în condițiile termenele prevăzute de lege;

1. Actele de identitate pentru cetăţenii români sau paşaport pentru CRDS, în original şi copie;
2. Certificatele de naştere, în original (apostilate sau supralegalizate, după caz, pentru cetăţenii străini) şi copie xerox;
3. Traducerea certificatului de naştere al cetăţeanului străin, legalizată la un notar public din România;
4. Certificate medicale privind starea sănătăţii (acestea sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători);
5. Acte, în original şi în copii traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea sau încetarea căsătoriei anterioare, dacă este cazul. Aceste acte pot fi:
– certificatul de deces al fostului soţ;
– sentinţa de divorţ definitivă şi irevocabilă, în original şi copie;
– certificat de divorţ eliberat de OSC sau de notarul public;
– certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;
– în situţia în care viitorii soţi stabilesc alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale aceştia vor prezenta convenţia matrimonială autentificată de notarul public;
6. Documentul eliberat ori autentificat de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin cu un cetăţean roman, din care să rezulte că primul îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România.
7. Declaraţie dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România;
8. Documente justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie pentru cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum şi cetăţenii statelor care nu au  misiune diplomatică acreditată în România în conţinutul cărora se regăseşte termenul de valabilitate, iar în lipsa acestuia termenul este de maximum 3 luni de la emitere;

• Declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi, în scris la primăria unde urmează să se încheie căsătoria;
• În cazul în care unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el poate depune declaraţia de căsătorie la primăria localităţii de domiciliu sau reşedinţă, care o va trimite, în termen de 48 ore, la primăria localităţii unde urmează a se încheia căsătoria.
• Căsătoria se încheie de către ofiţerii de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor în a cărei rază administrative-teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre viitorii soţi, sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, iar prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată la o altă primărie decât cea prevăzută mai sus cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.

• Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la S.P.C.L.E.P sau, la primăria locului de domiciliu  ori  de reşedinţă al unuia dintre ei şi se publică în ziua în care a fost primită, prin afişare, în extras, la sediul primăriei şi pe pagina de internet a acesteia şi, după caz, la sediul primăriei unde celălalt soţ are domiciliul sau reşedinţa.
• Căsătoria se încheie la expirarea termenului de 1o zile, în care se cuprind atât ziua cînd a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria.
• Declaraţia de căsătorie şi încheierea acesteia se poate face în afara sediului S.P.C.L.E.P sau după  caz, al primăriei pentru persoanele care din motive medicale, se află în imposibilitatea de a se deplasa, sau sunt arestate ori condamnate, în baza unor mandate de arestare ori de executare a pedepsei private de libertate, cu aprobarea primarului şi respectarea prevederilor legale.

     Odată cu declaraţia de căsătorie viitorii soţi prezintă următoarele acte:
A. Actele de identitate valabile, în original şi copie;
B. Certificatele de naştere, în original şi copie;
C. Certificate medicale privind starea sănătăţii (acestea sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători);
D. Acte, în original şi în copii traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea căsătoriei anterioare, dacă este cazul. Aceste acte pot fi:
– Certificatul de deces al fostului soţ;
– Sentinţa de divorţ definitivă şi irevocabilă, în original şi copie;
– Certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei.
– Autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, în condiţiile prevăzute de lege;
– Avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor ori, după caz, a tutorelui şi autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul pentru încheierea  căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente legale de vârstă matrimonială.

   În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există nici un impediment legal la căsătorie şi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta  în timpul căsătoriei precum şi regimul matrimonial ales.
Semnarea declaraţiei de căsătorie se face în prezenţa ofiţerului de stare civilă.

Dosarul în vederea încheierii căsătoriei mai cuprinde, după caz, următoarele documente:
A. Încuviinţarea primarului pentru încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie, la cererea persoanei interesate, pentru motive temeinice;
După expirarea termenului de 10 zile, căsătoria se poate încheia , numai cu aprobarea primarului, pentru situaţii temeinic justificate, însă numai până la expirarea termenului de 30 de zile de la data afişării declaraţiei de căsătorie şi cu reânoirea  certificatelor medicale.
B. Aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului primăriei, la cererea persoanelor care din motive medicale, se află în imposibilitatea de a se deplasa, sau sunt arestate ori condamnate, însoţită de documente justificative în susţinerea cererii;
C. Dovezi eliberate  de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni  români.
D. Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum şi cetăţenii statelor care nu au misiune diplomatică acreditată în România fac dovada îndeplinirii condiţiilor de fond cerute de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei, cu documente justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie.
Documentele prezentate în ambele cazuri trebuie să fie însoţite de declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în România.
E. Procesul-verbal încheiat împreună cu interpretul autorizat, în cazul încheierii căsătoriei între persoane care nu cunosc limba română sau între surdomuţi.
F. Aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei între persoane care nu au domiciliul sau reşedinţa pe raza de competenţă a unităţii administrativ-teritoriale;
G. Convenţia matrimonială autentificată de către notarul public în situaţia în care viitorii soţi stabilesc alt regim matrimonial decât  cel al comunităţii legale;

• Vârsta legală pentru încheierea căsătoriei este de 18 ani.
• Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi, ori, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă  de la locul de  domiciliu. Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.
• Dacă părinţii sunt divorţaţi, pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţământul ambilor părinţi.
• Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.
• Este oprit să se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum şi cel care este lipsit vremelnic de facultăţile mintale, cât timp nu are discernământul faptelor sale.
• Orice persoană poate face opoziţie la căsătorie, dacă există o piedică legală ori dacă alte cerinţe ale legii nu sunt îndeplinite, în termen de 10 zile de la  data afişării în extras a declaraţiei de căsătorie.
• Opunerea la căsătorie se va face numai în scris, cu arătarea dovezilor pe care ea se întemeiază.
• Căsătoria se  încheie prin consimţământul viitorilor soţi. Aceştia sunt obligaţi să fie prezenţi împreună, în faţa ofiţerului de starea civilă, la sediul serviciului de stare civilă, pentru a-şi da consimţământul personal, în mod public, în prezenţa a 2 martori.

PRECIZĂRI:
• Pentru cetăţenii norvegieni, dovada în vederea încheierii căsătoriei a fost înlocuită cu un document care poartă denumirea „Centrul Naţional Register-confirmation of registred information” eliberat de Centrul Naţional de Înregistrare, apostilat de o prefectură din Norvegia sau de Ministerul Regal al Afacerilor Externe al Norvegiei.
• Cetăţenii israelieni care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României vor face dovada că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei, cu următoarele documente:
1. Extras de înregistrare de stare civilă, eliberat de Ministerul de Interne sau extras din evidenţele populaţiei, eliberat de Ministerul de Interne;
Documentul va fi prezentat în original, la care se vor anexa copia xerox şi traducerea legalizată a acestuia şi se va avea în vedere ca data emiterii să fie recentă (maximum 3 luni de la emitere).
2. În cazul în care, în extras, în rubrica „stare civilă”, este trecut „divorţat”sau „văduv”, se solicită, după caz, hotărârea de divorţ sau certificatul de deces, în original, la care se vor anexa şi traducerea legalizată a documentului.
3. Declaraţia notarială pe proprie răspundere, din care să rezulte că, la data depunerii documentelor la oficiul stării civile, nu există încheiată o altă căsătorie.

• Cetăţenii elveţieni care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României vor prezenta numai un document eliberat de autorităţile din Elveţia sub forma unui „Certificat de capacitate matrimonială”, document care trebuie să aibă Apostila conform Convenţiei de la Haga din 1961 pentru a fi valabil.
• Cetăţenii germani care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României vor face dovada că sunt îndeplinite condiţiile de fond de legea lor naţională pentru încheierea căsătoriei numai cu certificatul de capacitate de căsătorie eliberat de către oficiul de stare civilă competent din Germania, în  original, pe care a fost aplicată Apostila conform Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga în anul 1961, împreună cu traducerea acestuia în limba română, legalizată la notarul public.
• Cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate sau acorduri de asistenţă juridică în materie  de stare civilă  vor prezenta documente  eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie, datate recent-maxim 3 luni de la emitere, ori care au prevăzut, în conţinut termenul de valabilitate.

• Lista statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie de stare civilă:
– Republica Populară Chineză
– Republica Democrată Coreeană
– Republica Cehă
– Republica Moldova
– Republica Populară Mongolă
– Republica Albania
– Republica Austria
– Regatul Belgiei
– Bosnia şi Herţegovina
– Bulgaria
– Republica Chă
– Croaţia
– Republica Franceză
– Republica Polonă
– Federaţia Rusă
– Republica  Serbia
– Slovacia
– Slovenia
– Republica Ungară
– Ucraina
• Cetăţenii indieni care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României vor prezenta Dovada eliberată de Ambasada Indiei, însoţită de un document eliberat de autorităţile locale competente, datat recent , maxim 3 luni, sau în cuprinsul căruia se regăseşte termenul de valabilitate, din care să rezulte că nu este căsătorit, sau că este divorţat (şi prezintă în acest sens documente în original, copie şi traducere legalizată în limba română) ori văduv (şi prezintă în acest sens dovada încetării căsătoriei anterioare).
• Cetăţenii cubanezi care doresc să încheie căsătorii pe teritoriul României vor  prezenta Certificat/Declarație eliberat de autoritatea locală fie de la Ambasada Republicii Cuba din România.
• Cetăţenii olandezi care doresc să se căsătorească în România şi care fac dovada şederii pe teritoriul României cu un document emis de Oficiul Român pentru Imigrări, vor depune la dosarul de căsătorie declaraţie notarială pe proprie răspundere, din care să rezulte că nu mai au o altă căsătorie încheiată şi nedesfăcută.
• Republica Cehă- Cetăţenii cehi care doresc să se căsătorească în România vor prezenta „Certificatul de Stare Civilă” eliberat de autorităţile cehe.
• Kuwait – aprobare scrisă numai de către Ambasada Statului Kuwait.
• Republica Moldova – certificatul de stare civilă eliberat de organele de stare civilă al Ministerului Dezvoltării Informaţionale al Republicii Moldova, sau certificatul de stare civilă eliberat de către funcţionarii consulari ai misiunii diplomatice şi consulare ai Republicii Moldova, în colaborare cu instituţia menţionată.
• Ucraina – declaraţie pe proprie răspundere,m legalizată de către reprezentantul diplomatic, oficiul consular al Ucrainei sau notar, prin care se confirmă că persoana în cauză nu este căsătorită.
• Bosnia şi Herţegovina – certificatul de cutumă se eliberează de instituţiile autorităţilor locale din Bosnia şi Herţegovina.
• Ungaria – adeverinţa de stare civilă obţinută prin intermediul reprezentanţei diplomatice maghiare.
• Georgia – declaraţie de celibat, apostilată, eliberată de Direcţia Servicii Publice din cadrul  Ministerului Justiţiei şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Georgiei acreditate în străinătate;

Legitimarea cetăţenilor străini din statele U.E, S.E.E şi statele terţe, la depunerea dosarelor în vederea încheierii căsătoriei:
– Pentru cetăţenii U.E. sau Spaţiului Economic European (Islanda, Lichtenstein, Norvegia) – documentul de identitate sau paşaportul emise de spaţiul aparţinător;
– Cetăţenii străini din statele terţe (care nu fac parte din U.E sau Spaţiul Economic European) fac  dovada identităţii cu paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României, viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii declaraţiei de căsătorie, cât şi la data oficierii.

1. Certificatele de stare civilă se eliberează  numai persoanelor îndreptăţite, personal sau prin împuternicit cu procură specială;
2. Petentul se prezintă la sediul Biroului de Stare Civilă şi completează o cerere pentru eliberarea noului certificat în care menţionează în mod amănunţit împrejurările în care a fost pierdut, distrus sau furat;
3. Cererea este însoţită de buletinul de identitate, cartea de identitate, cartea de identitate provizorie sau paşaportul pentru CRDS , în original şi copie;
4. Procură specială autentificată la notar sau la oficiul consular ori la misiunea diplomatică a României din statul de reşedinţă. În situaţia în care procura este dată la un notar din străinătate, aceasta trebuie să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961.
5. Actul de identitate al împuternicitului în original şi copie, dovada achitării taxei extrajudiciare de timbru în valoare de 2 lei;

(Constituie contravenţie la regimul actelor de stare civilă şi se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 200 lei, pierderea sau deteriorarea certificatelor de naştere, căsătorie sau de deces).