Originea denumirii satului de reşedinţa Taşca, se pare că provine de la cuvântul tosca, un obiect de piele sau material textil purtat la şold, în care se purta mâncare sau documente personale. În această zonă denumirea se dădea unei genţi de piele cu diferite ornamente, purtată la şold de lucrătorii forestieri. Acest obiect s-a pierdut cu timpul.
Relativ tânără ca entitate administrativă (Taşca a fost înfiinţată în anul 1931), comuna şi împrejurimile ei au fost descrise de scriitori români importanţi precum Dimitrie Cantemir, Alecu Russo şi Vasile Alecsandri sau francezul J.A. Vaillant.
Cercetările arheologice au descoperit pe terasa de la confluența râurilor Bicaz și Bistrița urme de viață din epoca de piatră. A fost astfel scos la lumină un număr important de unelte și așchii de silex din așezările situate în aer liber de la Ceahlău-Podișul Mic (Ocolașul Mic)-Văratic-Ceahlău-Scaune-Bicaz-Bardos ce au aparținut, probabil, unor populații de vânători. Între sec. II-IV în centru dacic de la Bâtca Doamnei erau statornicite triburi care trăiau din păstorit și vânat. Istoricii au constatat că kogaionul (muntele sacru) în care se află peștera lui Zalmoxis se află în această zonă (Ocolașu Mare). De altfel, pe Ceahlău s-a zărit pe vremea lui Dimitrie Cantemir (1723) simulacrul de monument megalitic al Dochiei cu oițele sale. O altă informație în acest sens aflăm din prefața Mitropolitului Varlaam la „Scara” (ЛѢствица) tradusă de el între 1602-1613 – după scrierea unui sihastru din sec. VII din Muntele Sinai în care se vorbește despre suirea minții către cele cerești, considerând Taborul, Golgota și Pionul (Ceahlăul) munți sacri, oferind posibilitatea comunicării cu divinitatea. Până în sec. XIV-XV, regiunea Bicaz, Tașca, Neagra rămâne o zonă împădurită plină de sihaștri asupra căreia se va institui treptat autoritatea mănăstirilor Bistrița și Bisericani. Daniile făcute de domnitorii Moldovei acestor mănăstiri au transformat zona dontre Piatra-Neamț-Bicaz-Ceahlău în proprietate mănăstirească.
Primul sat al comunei Tașca atestat documentar este satul Neagra (Chișirig), care a fost la început un cătun menționat pentru prima dată într-un hrisov din 12 august 1611, și aparținea satului Bicaz format pe moșia mănăstirii Bistrița. În anul 1931 are loc separarea comunei Taşca de comuna Bicaz, fiindu-i arondate satele Hamzoaia, Neagra, Taşca , Secu şi Ticoș-Floarea, cu organizare proprie. Până în 1947, circa 400 de familii care alcătuiau comuna Taşca deţineau o suprafaţă de circa 700 ha fâneţe, 60 ha terenuri arabile şi 600 ha teren neproductiv. Terenurile şi pădurile cele mai bune cuprindeau, în total, o suprafaţă de 4.000-5.000 ha care aparţineau Administraţiei Domeniilor Coroanei. Comuna Tașca este așezată în partea de vest a județului Neamț, pe malurile râului Bicaz. Este străbătută de șoseaua națională DN12C, care leagă Bicazul de Gheorgheni.
Primarul comunei este Daniela Ursache, candidat independent ales în 2016. N-avea decât 20 de ani când a ajuns secretarul comunei Tașca. În 1992, când a intrat pe funcție, Institutul Național de Administrație a declarat-o cel mai tânăr secretar de comună din România.
” Taşca aş caracteriza o ca o sfântă. Taşca este trăire, e ca o credinţă. E un colţ de Rai, binecuvântat, cu locuri şi oameni pe măsură. Vă spun, cu lacrimi şi emoţie, că doar Dumnezeu e mai sus de Taşca. ” Primar Ursache Daniela