Transcrierea certificatelor/extraselor de naștere

1. Certificatul sau extrasul de naştere eliberat de autoritaţile străine, în original, apostilat sau supralegalizat, dacă este cazul, copie xerox, traducere legalizată în ţară de un notar public iar în străinatate de misiunea diplomatică sau de  oficiul consular de carieră al României;
2. Certificatele de naştere şi de căsătorie, în original şi copie xerox;
3. Declaraţia  părintelui care solicită transcrierea referitoare la domicilliul pe care îl va avea în România minorul, în cazul în care părinţii au domicilii diferite. Aceasta va fi dată în faţa ofiţerului de stare civilă sau la ambasada ori oficiul consular de carieră al României. Declaraţia poate fi cuprinsă în procura specială, în situaţia în care părinţii se află în străinătate, iar transcrierea se solicită prin împuternicit.
4. Acte de identitate părinţi sau paşaport, în copie xerox;
5. Procură specială autentificată la notar sau la oficiul consular ori la misiunea diplomatică a României din statul de reşedinţă. În situaţia în care procura este dată la un notar din străinătate, aceasta trebuie să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961.
6. Declaraţie din partea titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris.
7. Minorii în vârstă de peste 14 ani solicită transcrierea certificatului de naştere în nume propriu, asistaţi de unul dintre părinţi, sau după caz,  de tutore, ori prin împuternicit cu procură specială; în cazul în care părinţii copilului au domicilii diferite în ţară, primăria competentă privind transcrierea certificatului de naştere poate fi oricare din cele două primării pe raza cărora au domiciliul părinţii minorului.
8. Pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ai căror părinţi au domiciliul în străinătate, cererea de transcriere a certificatului de naştere se depune la primăria ultimului loc de domiciliu avut de părinţi în România, iar în cazul în care au avut domicilii diferite, la ultimul domiciliu al unuia dintre părinţi.
9. Pentru persoanele cu vârsta peste 18 ani care au domiciliul în străinătate, cererea se depune la primăria unităţii administrativ teritoriale de la ultimul loc de domiciliu avut în ţară, iar dacă nu a avut  domiciliul în România, la Direcţia de Stare Civilă a sectorului 1 Bucureşti.
10. Cetăţenii care dobândesc/redobândesc cetăţenia română fac dovada cetăţeniei române cu certificatul de cetăţenie eliberat de Autoritatea  Naţională pentru Cetăţenie sau misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României; în cazul în care minorul nu a fost inclus în certificatul de cetăţenie al părintelui cetăţean român acesta va prezenta declaraţia în formă autentică a celuilalt părinte cetăţean străin, din care să rezulte că este de acord cu dobândirea cetăţeniei române a minorului precum şi cu transcrierea certificatului de naştere.

Schimbarea numelui/prenumelui pe cale administrativă

Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul din cazurile prevăzute la art. 4 aliniat (2) şi (3) din Ordonanţa nr. 41/2003. Cererea se depune la primăria de la domiciliul solicitantului în nume propriu ori prin împuternicit cu procură specială sau prin împuternicire avocaţială; în cazul cetăţeanului roman cu domiciliul în străinătate, cererea se depune la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în România, iar dacă nu a avut vreodată domiciliul în România, la Direcţia de Stare Civilă-Sector 1 Bucureşti. Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.

Cererea va fi însoţită de următoarele documente:
1. Copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui şi/sau prenumelui;
2. Un exemplar al MONITORULUI OFICIAL AL ROMÂNIEI, Partea a III-a, în care a fost publicat, pe cheltuiala solicitantului, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
3. Consimţământul, dat în forma autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
4. Consimţământul, dat în forma autentică, al celuilalt părinte, în cazul schimbării numelui de familie al minorului;
5. Autorizarea instanţei de tutelă, în cazurile prevăzute de art.7 din O.G. nr.41/2003;
6. Cazierul judiciar si cazierul fiscal ale solicitantului;
7. Curriculum vitae;
8. Memoriu;
9. Orice alte documente  pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale.
Taxă 15 lei

Întocmirea anexei 24 în vederea deschiderii procedurii succesorale

1. Certificatul de deces al persoanei în urma căreia se solicită succesiunea;
2. Cerere;
3. Certificat de atestare fiscală (original şi copie xerox) eliberat de Direcţia Taxe şi Impozite pe numele defunctului;
4. Acte doveditoare ale bunurilor care fac obiectul succesiunii;
5. Actul de identitate al persoanei  interesate sau al unuia dintre moştenitori care solicită întocmirea Anexei 24.
6. Solicitantul trebuie să cunoască numele şi prenumele moştenitorilor precum şi adresele de domiciliu ale acestora;

„Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii”.

Înscrierea mențiunii de schimbare de nume/prenume pronunțat în străinătate

1. Certificatul de schimbare de nume şi/sau prenume, în original şi copie, apostilat sau supralegalizat, după caz;
2. Traducerea legalizată a acestuia, făcută în ţară la un notar public, iar în străinătate la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României. În situaţia în care traducerea este făcută la un traducător autorizat din străinătate, aceasta trebuie să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961;
3. Certificatul de naştere, original şi copie;
4. Certificatul de căsătorie, original şi copie;
5. Copie  paşaport străin şi românesc, atunci când acesta există;
6. Actul de identitate al solicitantului în original şi fotocopie;
7. Procură specială ori împuternicire avocaţială autentificată la notar sau la oficiul consular ori la misiunea diplomatică a României din statul de reşedinţă. În situaţia în care procura este dată la un notar din străinătate, aceasta trebuie să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961.
8. Cererea privind înscrierea schimbării numelui intervenit în străinătate se adesează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere, sau după caz, actul de căsătorie şi se face cu aprobarea DEPABD.
9. În situaţia în care schimbarea numelui s-a făcut în străinătate printr-o hotărâre judecătorească, care nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar ca efectele acesteia să fie recunoscute pe teritoriul României de către Tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere. În acest caz nu se mai solicită avizul DEPABD pentru înscrierea menţiunii.

Înscrierea mențiunii de divorț pronunțat în străinătate

1. Hotărârea de divorţ definitivă şi irevocabilă, decizia administrativă sau religioasă în original şi copie, apostilată sau supralegalizată, recunoscute de către tribunalul competent; în situaţiile în care hotărârile străine de divorţ sunt recunoscute, potrivit legii, de plin drept în România, cererea persoanei interesate se trimite spre avizare, la Direcţia de Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, de către primăria competentă, însoţită de actul original, fotocopie şi traducerea legalizată a acestuia.
2. În cazul în care divorţul s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un stat care nu este membru UE şi care nu a încheiat tratat cu România, recunoaşterea hotărârilor străine în România se face de către Tribunalul competent să soluţioneze cererea.
3. Traducerea hotărârii, legalizată în ţară la un notar public, iar în străinătate la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României. În situaţia în care traducerea este făcută la un traducător autorizat din străinătate, aceasta trebuie să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961;
4. Certificat de naştere, în copie;
5. Certificat de căsătorie, în copie;
6. Copie după paşaportul străin şi după cel românesc, atunci când acesta există;
7. Declaraţia autentificată în ţară de un notar public, iar în străinătate de misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din care să rezulte numele pe care foştii soţi urmează să-l poarte după desfacerea căsătoriei, în situaţia în care hotărârea de divorţ nu prevede expres acest lucru şi înscrierea este solicitată prin împuternicit, în caz contrar declaraţii pe propria răspundere din partea soţilor, din care să rezulte numele după divorţ;
8. Sentinţa de execuator, definitivă şi irevocabilă, emisă de Tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere, respectiv tribunalul de pe raza judeţului unde îşi are sediul primăria competentă să aplice menţiunea.
9. Procură specială autentificată la notar sau la oficiul consular ori la misiunea diplomatică a României din statul de reşedinţă. În situaţia în care procura este dată la un notar din străinătate, aceasta trebuie apostilată sau supralegalizată după caz.