Întocmirea anexei 24 în vederea deschiderii procedurii succesorale

1. Certificatul de deces al persoanei în urma căreia se solicită succesiunea;
2. Cerere;
3. Certificat de atestare fiscală (original şi copie xerox) eliberat de Direcţia Taxe şi Impozite pe numele defunctului;
4. Acte doveditoare ale bunurilor care fac obiectul succesiunii;
5. Actul de identitate al persoanei  interesate sau al unuia dintre moştenitori care solicită întocmirea Anexei 24.
6. Solicitantul trebuie să cunoască numele şi prenumele moştenitorilor precum şi adresele de domiciliu ale acestora;

„Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii”.

Înscrierea mențiunii de schimbare de nume/prenume pronunțat în străinătate

1. Certificatul de schimbare de nume şi/sau prenume, în original şi copie, apostilat sau supralegalizat, după caz;
2. Traducerea legalizată a acestuia, făcută în ţară la un notar public, iar în străinătate la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României. În situaţia în care traducerea este făcută la un traducător autorizat din străinătate, aceasta trebuie să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961;
3. Certificatul de naştere, original şi copie;
4. Certificatul de căsătorie, original şi copie;
5. Copie  paşaport străin şi românesc, atunci când acesta există;
6. Actul de identitate al solicitantului în original şi fotocopie;
7. Procură specială ori împuternicire avocaţială autentificată la notar sau la oficiul consular ori la misiunea diplomatică a României din statul de reşedinţă. În situaţia în care procura este dată la un notar din străinătate, aceasta trebuie să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961.
8. Cererea privind înscrierea schimbării numelui intervenit în străinătate se adesează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere, sau după caz, actul de căsătorie şi se face cu aprobarea DEPABD.
9. În situaţia în care schimbarea numelui s-a făcut în străinătate printr-o hotărâre judecătorească, care nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar ca efectele acesteia să fie recunoscute pe teritoriul României de către Tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere. În acest caz nu se mai solicită avizul DEPABD pentru înscrierea menţiunii.

Înscrierea mențiunii de divorț pronunțat în străinătate

1. Hotărârea de divorţ definitivă şi irevocabilă, decizia administrativă sau religioasă în original şi copie, apostilată sau supralegalizată, recunoscute de către tribunalul competent; în situaţiile în care hotărârile străine de divorţ sunt recunoscute, potrivit legii, de plin drept în România, cererea persoanei interesate se trimite spre avizare, la Direcţia de Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, de către primăria competentă, însoţită de actul original, fotocopie şi traducerea legalizată a acestuia.
2. În cazul în care divorţul s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un stat care nu este membru UE şi care nu a încheiat tratat cu România, recunoaşterea hotărârilor străine în România se face de către Tribunalul competent să soluţioneze cererea.
3. Traducerea hotărârii, legalizată în ţară la un notar public, iar în străinătate la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României. În situaţia în care traducerea este făcută la un traducător autorizat din străinătate, aceasta trebuie să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961;
4. Certificat de naştere, în copie;
5. Certificat de căsătorie, în copie;
6. Copie după paşaportul străin şi după cel românesc, atunci când acesta există;
7. Declaraţia autentificată în ţară de un notar public, iar în străinătate de misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din care să rezulte numele pe care foştii soţi urmează să-l poarte după desfacerea căsătoriei, în situaţia în care hotărârea de divorţ nu prevede expres acest lucru şi înscrierea este solicitată prin împuternicit, în caz contrar declaraţii pe propria răspundere din partea soţilor, din care să rezulte numele după divorţ;
8. Sentinţa de execuator, definitivă şi irevocabilă, emisă de Tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere, respectiv tribunalul de pe raza judeţului unde îşi are sediul primăria competentă să aplice menţiunea.
9. Procură specială autentificată la notar sau la oficiul consular ori la misiunea diplomatică a României din statul de reşedinţă. În situaţia în care procura este dată la un notar din străinătate, aceasta trebuie apostilată sau supralegalizată după caz.

Înscrierea divorțului și a schimbării de nume/prenume pronunțate în străinătate

Înscrierea divorţului se face la cererea oricăruia dintre foştii soţi, care va trebui să depună copie legalizată de pe hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Înscrierea divorţului pronunţat în străinătate, privind un cetăţean român se va face numai după ce hotărârea străină, definitivă şi irevocabilă, a fost recunoscută de către tribunalul judeţean competent, conform prevederilor art. 166 și 170 din legea nr. 105/1992, cu excepţia celor pronunţate în statele membre alea Uniunii Europene şi a statelor cu care România a încheiat tratate şi convenţii de asistenţă juridică în materie de stare civilă.
Aceste modificări se vor înscrie prin menţiune pe baza aprobării date de către Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti..
Declaraţia nulităţii ori anularea căsătoriei se înscrie prin menţiune pe actul de căsătorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi, exemplarele I și II, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Cererea de înscriere a divorţului sau a schimbării de nume şi/sau prenume pronunţate în străinătate, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţa a persoanelor care are în păstrare actul de stare civilă, în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială sau avocaţială.
Procura va fi dată în ţară la un notar public, iar în străinătate, fie la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră a României, fie la un notar public străin, în acest din urmă caz fiind necesară apostilarea acesteia conform Convenţiei privind cerinţele supralegalizării actelor oficiale străine, adoptate la Haga la 5.10.1961.

Documentele necesare la dosarul în vederea înscrierii menţiunii de divorţ:
hotărârea de divorţ, în original şi copie, apostilată sau supralegalizată, după caz;
traducere legalizată a acesteia, făcută în ţară la un notar public, iar în străinătate la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României, sau la un traducător autorizat din străinătate, dar care să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind cerinţele supralegalizării actelor oficiale, adoptate la Haga la 5.10.1961;
certificat de naştere, în copie;
certificat de căsătorie, în copie;
copie după paşaport străin şi după cel românesc, atunci când acesta există;
declaraţia autentificată în ţară de un notar public, iar în străinătate de misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din care să rezulte numele pe care foştii soţi urmează să-l poarte după desfacerea căsătoriei, în situaţia în care hotărârea de divorţ nu prevede expres acest lucru.
Documentele necesare la dosarul în vederea înscrierii menţiunii de schimbare a numelui şi/sau prenumelui pronunţată în străinătate:
certificatul de schimbare de nume şi / sau prenume, în original şi copie, apostilat sau supralegalizat, după caz;
traducerea legalizată a acestuia, făcută în ţară la un notar public, iar în străinătate la misiunea diplomatică sau la un traducător autorizat din străinătate, dar care să aibă aplicată Apostila conform conform Convenţiei privind cerinţele supralegalizării actelor oficiale, adoptate la Haga la 5.10.1961,
certificatul de naştere, în copie;
certificatul de căsătorie,în copie;
copie după paşaport străin şi după cel românesc, atunci când acesta există;
documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5.10.1961 vor fi, în mod obligatoriu, apostilate.
– sunt scutite de supralegalizare sau apostilare documentele emise de statele cu care România a încheiat tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau dreptul familiei, chiar dacă statele respective sunt semnatare ale Convenţiei de la Hga.
documentele care nu se regăsesc în primele două situaţii vor fi în mod obligatoriu supralegalizate, în conformitate cu prevederile art.162 din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procedura supralegalizării presupune următoarele etape:
1. certificarea propriu-zisă a documentului, care se îndeplineşte, la nivel naţional, de către autoritatea competentă, în funcţie de prevederile legislative ale statului de provenienţă a actului;
2. supralegalizarea documentului, vizat de autoritatea competentă a statului de provenienţă, de către misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale României, din acel stat, sau de către misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră ale statului de origine, din România;
3. supralegalizarea finală a documentuluiv de către Ministerul Afacerilor Externe al României.

Înscrierea recunoașterii sau stabilirii filiației

Hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, declaraţie de recunoaştere;
Recunoaşterea făcută la înregistrarea naşterii sau ulterior de tatăl copilului născut în afara căsătoriei se face după cum urmează:
— prin declaraţie scrisă, întocmită şi dată în faţa ofiţerului de stare civilă;
— prin înscris autentic, în faţa notarului public sau a instanţei judecătoreşti;
— prin testament.
Declaraţia de recunoaştere făcută de un cetăţean străin se depune, personal sau prin împuternicit cu procură specială, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de naştere al celui recunoscut;
Copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită.
În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte copilul, prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinţi, împreună la biroul de stare civilă la care a fost înregistrată naşterea. În lipsa acordului părinţilor instanţa de tutelă hotărăşte.

Înregistrarea decesului

Actul de deces se întocmeşte la S.P.C.L.E.P sau după caz, la primăria unităţii administrative-teritoriale în  a cărei rază s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul.
Declaraţia de deces, pentru situaţia în care cauza decesului este naturală, se face verbal, în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei, de către persoanele prevăzute de lege. În acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia.

Odată cu declaraţia de deces, se vor depune următoarele acte:
A. Certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului prevăzută la lit.C) şi D) fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;
B. Actul de identitate al decedatului;
C. Livretul militar( pentru persoanele supuse obligaţiilor militare) sau după caz, adeverinţa de recrutare a celui decedat;
D. Certificatul de naştere şi de căsătorie, după caz;
E. Fotocopia actului de identitate al declarantului;

Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.
În astfel de cazuri, înregistrarea se face pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.
În cazul în care decesul nu a fost declarat şi înregistrat în termenele legale, întocmirea actului de deces se face  cu aprobarea parchetului şi declaraţie scrisă cu privire la motivele întârzierii.

Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătoreşti declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, la autoritatea administraţiei publice locale de la:
A. Locul de naştere al celui declarat mort;
B. Domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere a fost întocmit la autorităţile locale din străinătate;
C. Domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorească a morţii, în situaţia în care locul naşterii şi domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.

Întocmirea actului de deces

Certificatul medical constatator al decesului, întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări cu majuscule;
— cauza decesului prevăzută la lit.c) şi d) din certificatul medical constatator al decesului să fie scrisă obligatoriu cu majuscule;
Actul de identitate al persoanei decedate;
Certificatul de naştere şi de căsătorie, după caz al decedatului;
Livretul militar sau, supă caz, adverinţa de recrutare a celui decedat;
Fotocopia actului de identitate al declarantului;
Aprobarea parchetului pentru înregistrarea decesului, în situaţia în care acesta nu a fost declarat în termenul legal de (3 zile), şi în caz de moarte violentă (48 de ore), declaraţie scrisă arătând motivele întârzierii.
— Termenul legal pentru declararea decesului este de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei. În acest termen se cuprinde atât ziua când s-a produs decesul cât şi ziua în care se face declaraţia.
— Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declaraţia se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.
Declaraţie scrisă  privind motivul neprezentării actului de identitate şi a certificatelor de stare civilă, precum şi datele de stare civilă ale decedatului;

Înregistrarea nașterii

Înregistrarea naşterii se face la  S.P.C.L.E.P sau după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale, în a cărei rază s-a produs evenimentul.
În registrul de naşteri se înregistrează copilul născut viu şi copilul născut mort.

Termenul legal pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:
A. 15 zile  de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
B. 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
C. 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înlăuntrul termenului de 15 zile.
D. 30 de zile pentru copilul cu vârsta până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate / unități sanitare.

Înregistrarea naşterii copilului se face pe baza declaraţiei verbale, prezentându-se următoarele documente:
— Certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;
— Certificatul de naştere, actul de identitate al mamei şi  actul de identitate al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
— Certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi în fotocopie dacă sunt căsătoriţi.
În cazul în care părinţii au nume de familie diferit, înregistrarea naşterii se face pe baza declaraţiei scrise, semnată de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie pe care îl va dobândi copilul.
Când declaraţia a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute de lege, dar înăuntrul unui an de la data naşterii, înregistrarea naşterii se face cu aprobarea primarului, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră al României, dată pe declaraţia scrisă. În cuprinsul declaraţiei se va menţiona motivul întârzierii.
Dacă declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, actul de naştere se întocmeşte în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile privind încuviinţarea înregistrării tardive, care trebuie să conţină toate datele necesare înregistrării.
În situaţia în care unul dintre părinţi sa ambii sunt cetăţeni străini, sunt necesare următoarele documente:
— paşaportul părintelui cetăţean străin/părinţilor cetăţeni străini, respectiv actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale UE, în original şi în fotocopie şi traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare numai în cazul cetăţenilor străini ale căror acte de identitate nu sunt emise într-o limbă de circulaţie internaţională sau nu conţin date înscrise prin utilizarea alfabetului latin;
— certificatul de căsătorie al părinţilor copilului şi traducerea legalizată a acestuia, dacă părinţii sunt căsătoriţi; originalul certificatului şi traducerea acestuia vor fi apostilate sau supralegalizate după caz.

În situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare documentele menţionate mai sus, precum  şi  următoarele:
— certificatul de naştere al mamei şi actul de identitate al declarantului, dacă declararea naşterii nu este făcută de mamă;
— actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinţii copilului.

În cazul în care căsătoria părinţilor  a fost  încheiată în străinătate şi nu a fost transcrisă/înscrisă în registrele de stare civilă române, se procedează la transcrierea /înscrierea în regim de urgenţă a certificatelor de stare civilă emise de autorităţile străine în registrele de stare civilă române; naşterea copilului se înregistrează după transcrierea /înscrierea căsătoriei părinţilor.

În situaţia în care părinţii minorului au domicilii diferite părintele care declară nașterea va da o declarație cu privire la domiciliul copilului.

Întocmirea actului de naștere

Certificatul medical constatator al naşterii;
Certificatul de naştere şi actul de identitate al mamei şi al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
Certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi în fotocopie, dacă sunt căsătoriţi, în caz contrar copii certificate de naştere părinţi.
Declaraţia scrisă a părinţilor referitoare la numele copilului, în situaţia în care aceştia sunt căsătoriţi dar poartă nume de familie diferite.
Declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă sau la notarul public din care să rezulte şi numele de familie pe cre îl dobândeşte copilul, la care se anexează şi  consimţământul mamei; în cazul tatălui minor acesta este asistat de reprezentantul legal.
În situaţia în care unul dintre părinţi sau ambii sunt cetăţeni străini, sunt necesare documentele menţionate mai sus, precum şi următoarele:
– paşaportul  părintelui cetăţean străin/părinţilor cetăţeni străini;
– actul de identitate pentru cetăţenii statelor membre ale UE, în original şi în fotocopie;
– traducerea legalizată a filei care conţine datele de identificare;
Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii este de 15 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă, 3 zile de la data naşterii pentru copilul născut mort şi 24 de ore de la data decesului pentru copilul viu care a decedat înlăuntrul termenului de 15 zile.
– certificatul de căsătorie al părinţilor copilului şi traducerea legalizată a acestuia, dacă părinţii sunt căsătoriţi; originalul certificatului şi traducerea acestuia vor fi apostilate / supralegalizate.
– în situaţia în care ambii părinţi au vârsta sub 14 ani sunt necesare următoarele documente: certificat medical constatator al naşterii, certificat de naştere al mamei, actul de identitate al declarantului, actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinţii copilului, declaraţia de recunoaştere a copilului, dată de către tatăl minor dacă acesta face dovada discernământului la momentul recunoaşterii.
– când părinţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie şi prenumele copilului instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă.
– în cazul în care părinţii au domicilii diferite, aceştia dau declaraţie cu privire la domiciliul copilului, în faţa ofiţerului de stare civilă sau a notarului public.
– înregistrarea de către ofiţerii de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole şi a altora asemenea este interzisă pentru a nu afecta ordinea publică şi bunele moravuri ori interesele copilului.

Potrivit art. 3 alin (1) lit.a şi b din Legea 119/1996 republicată, constituie contravenţii la regimul actelor de stare civilă şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 150 lei următoarele fapte:
– deţinerea fără drept a certificatului de stare civilă aparţinând altei persoane;
– nedeclararea naşterii sau a decesului în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege;

DECLARAREA ŞI ÎNREGISTRAREA NAŞTERII NOU-NĂSCUTULUI

Persoanele obligate să declare nașterea sunt următoarele:
– oricare dintre părinți;
– medicul;
– persoanele care au fost de față la naștere;
– personalul desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea;
– oricare persoană care a luat cunoștință despre nașterea copilului;
(Art. 16 din legea 119/1996 republicată, cu privire la actele de stare civilă)

TERMENELE LEGALE ÎN CARE SE DECLARĂ ŞI SE ÎNREGISTREAZĂ NAŞTEREA NOU-NĂSCUTULUI

– 15 zile de la data nașterii, pentru copilul născut viu și aflat în viață;
– 3 zile de la data nașterii, pentru copilul născut mort;
– 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 15 zile;
– 30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mână în maternitate;

DOCUMENTELE NECESARE DECLARĂRII NAŞTERII

– certificatul medical constatator al nașterii (întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului);
– actul de identitate al mamei și/sau declarantului, dacă nașterea nu este declarată de mamă;
– certificatul de căsătorie al părinților copilului, în original și în fotocopie, dacă sunt căsătoriți, iar dacă aceștia poartă nume de familie diferit, declarație scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul;
– declarația de recunoaștere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în fața ofițerului de stare civilă care înregistrează nașterea sau la notarul public, din care să rezulte și numele de familie pe care îl dobândește copilul, la care se anexează consimțământul mamei; în cazul tatălui minor acesta este asistat de reprezentantul legal.
În situația în care unul dintre părinți sau ambii sunt cetățeni străini, sunt necesare documentele enumerate mai sus precum și următoarele:
– pașaportul părintelui cetățean străin/părinților cetățeni străini;
– actul de identitate pentru cetățenii statelor membre ale uniunii europene, în original și în fotocopie, și traducerea legalizată a filei care conține datele de identificare;
– certificatul de căsătorie al părinților copilului și traducerea legalizată a acestuia, dacă părinții sunt căsătoriți;
– originalul certificatului și traducerea acestuia vor fi apostilate/supralegalizate după caz.

ÎN SITUAŢIA ÎN CARE AMBII PĂRINŢI AU VÂRSTA SUB 14 ANI SUNT NECESARE URMĂTOARELE DOCUMENTE:

– certificat medical constatator al nașterii, declarația de recunoaștere a copilului, dată de către tatăl minor dacă acesta face dovada discernământului la momentul recunoașterii;
– certificatul de naștere al mamei și actul de identitate al declarantului, dacă declararea nașterii nu este făcută de mamă;
– actul de identitate al reprezentantului legal al unuia dintre părinții copilului.

Potrivit Art. 63 alin (1) din Legea 119/1996 republicată cu privire la actele de stare civilă, constituie contravenții la regimul actelor de stare civilă și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 150 lei următoarele fapte:
– deținerea fără drept a certificatului de stare civilă aparținând altei persoane;
– nedeclararea nașterii în condițiile termenele prevăzute de lege;

Încheierea căsătoriei

1. Actele de identitate pentru cetăţenii români sau paşaport pentru CRDS, în original şi copie;
2. Certificatele de naştere, în original (apostilate sau supralegalizate, după caz, pentru cetăţenii străini) şi copie xerox;
3. Traducerea certificatului de naştere al cetăţeanului străin, legalizată la un notar public din România;
4. Certificate medicale privind starea sănătăţii (acestea sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători);
5. Acte, în original şi în copii traduse şi legalizate ori certificate de ofiţerul de stare civilă, din care să rezulte desfacerea sau încetarea căsătoriei anterioare, dacă este cazul. Aceste acte pot fi:
– certificatul de deces al fostului soţ;
– sentinţa de divorţ definitivă şi irevocabilă, în original şi copie;
– certificat de divorţ eliberat de OSC sau de notarul public;
– certificatul de naştere sau de căsătorie, cu menţiunea de desfacere a căsătoriei;
– în situţia în care viitorii soţi stabilesc alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale aceştia vor prezenta convenţia matrimonială autentificată de notarul public;
6. Documentul eliberat ori autentificat de misiunile diplomatice sau oficiile consulare acreditate în România, în cazul căsătoriei unui cetăţean străin cu un cetăţean roman, din care să rezulte că primul îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România.
7. Declaraţie dată pe propria răspundere, autentificată de un notar public, din care să rezulte că viitorul soţ, cetăţean străin sau apatrid, nu este căsătorit şi îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională pentru încheierea căsătoriei în România;
8. Documente justificative eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie pentru cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă juridică în materie civilă sau de drept al familiei, precum şi cetăţenii statelor care nu au  misiune diplomatică acreditată în România în conţinutul cărora se regăseşte termenul de valabilitate, iar în lipsa acestuia termenul este de maximum 3 luni de la emitere;

• Declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi, în scris la primăria unde urmează să se încheie căsătoria;
• În cazul în care unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el poate depune declaraţia de căsătorie la primăria localităţii de domiciliu sau reşedinţă, care o va trimite, în termen de 48 ore, la primăria localităţii unde urmează a se încheia căsătoria.
• Căsătoria se încheie de către ofiţerii de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor în a cărei rază administrative-teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre viitorii soţi, sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, iar prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată la o altă primărie decât cea prevăzută mai sus cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.

Skip to content