1. Hotărârea de divorţ definitivă şi irevocabilă, decizia administrativă sau religioasă în original şi copie, apostilată sau supralegalizată, recunoscute de către tribunalul competent; în situaţiile în care hotărârile străine de divorţ sunt recunoscute, potrivit legii, de plin drept în România, cererea persoanei interesate se trimite spre avizare, la Direcţia de Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, de către primăria competentă, însoţită de actul original, fotocopie şi traducerea legalizată a acestuia.
2. În cazul în care divorţul s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un stat care nu este membru UE şi care nu a încheiat tratat cu România, recunoaşterea hotărârilor străine în România se face de către Tribunalul competent să soluţioneze cererea.
3. Traducerea hotărârii, legalizată în ţară la un notar public, iar în străinătate la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României. În situaţia în care traducerea este făcută la un traducător autorizat din străinătate, aceasta trebuie să aibă aplicată Apostila conform Convenţiei privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5.10.1961;
4. Certificat de naştere, în copie;
5. Certificat de căsătorie, în copie;
6. Copie după paşaportul străin şi după cel românesc, atunci când acesta există;
7. Declaraţia autentificată în ţară de un notar public, iar în străinătate de misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră al României din care să rezulte numele pe care foştii soţi urmează să-l poarte după desfacerea căsătoriei, în situaţia în care hotărârea de divorţ nu prevede expres acest lucru şi înscrierea este solicitată prin împuternicit, în caz contrar declaraţii pe propria răspundere din partea soţilor, din care să rezulte numele după divorţ;
8. Sentinţa de execuator, definitivă şi irevocabilă, emisă de Tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere, respectiv tribunalul de pe raza judeţului unde îşi are sediul primăria competentă să aplice menţiunea.
9. Procură specială autentificată la notar sau la oficiul consular ori la misiunea diplomatică a României din statul de reşedinţă. În situaţia în care procura este dată la un notar din străinătate, aceasta trebuie apostilată sau supralegalizată după caz.

Sari la conținut